24 janvier 2017

Frithjof Schuon, Misterul chipului ipostatic, (fragment)

“Fiinţa divină conţine toate posibilităţile spirituale şi în consecinţă toate arhetipurile religioase şi mistice; iar proiectându-le în existenţă, îl priveşte pe fiecare cu o Privire deosebită şi potrivită; într-un sens analogic s-a spus că îngerii vorbesc fiecăruia în limba pe care fiecare o înţelege. Această “Privire” sau acest “Chip” constituie un fel de nouă “subiectivitate divină”, subordonată lui Dumnezeu în sine şi transmiţând-o într-un mod adecvat omului; în acelaşi fel lumina incoloră, fără a înceta să fie lumină, proiectează culorile curcubeului; şi tot la fel apa, transformată în gheaţă, dă prilejul unor cristalizări şi în consecinţă unor manifestări diferite şi chiar opuse. Dacă există un conflict între religii, confesiuni, căi, este din cauză că există o concurenţă între arhetipuri: acestea nu ar putea fi pe deplin contradictorii, - aparenta opoziţie între culorile roşie şi verde se resoarbe tocmai în originea lor incoloră,  - dar se exclud totuşi unul pe celălalt, cu excepţia centrelor, prin definiţie informale şi conducând spre lumina pură.


Este important să înţelegem că Ipostaza-Chip sau –Privire nu este o abstracţie, ci ea este dimpotrivă o autodeterminare divină concretă în vederea unui receptacul uman unic sau colectiv; şi că ea proiectează, în Mâyâ umană, un întreg univers particular având propriile legi, propriile posibilităţi, propriile miracole. În acest sens se poate spune că să-ţi schimbi religia e totuna cu a-ţi schimba lumea; şi a înţelege ca fenomen o religie diferită de a ta, este înainte de toate a pricepe că este o lume şi nu doar un continet, deşi desigur există niveluri de stranietate sau de diferenţă, şi în consecinţă în sentimentul de înstrăinare pe care-l poate inspira un climat religios străin.”


Etudes Traditionnelles, no. 484, 1984

Aucun commentaire: